PFA cu client unic din afară: reîncadrare, facturare în valută și obligații fiscale în 2026

Actualizat: 25 martie 2026

Dacă lucrezi ca PFA pentru o singură firmă din afară — și sunt destui în situația asta, mai ales în IT — probabil te-ai gândit măcar o dată: „Oare mă poate încadra ANAF-ul ca angajat?" Și dacă te uiți pe r/RoFiscalitate sau pe grupurile de freelanceri, tema revine constant. Nu fără motiv.

Situația e mai nuanțată decât pare. Nu e ilegal să ai un singur client. Dar dacă relația ta cu acel client arată, miroase și se comportă ca o angajare — ANAF poate trage concluzia evidentă. Și consecințele nu sunt plăcute.

Am adunat aici tot ce contează practic: riscul de reîncadrare, cum facturezi corect în valută, cursul BNR, TVA-ul pe servicii intra-comunitare și restul obligațiilor fiscale. Cu cifre din 2026.

TL;DR

Un singur client nu e ilegal, dar te expune la riscul de reîncadrare ca activitate dependentă (art. 7 pct. 2-3 Cod Fiscal).
ANAF verifică 7 criterii — program fix, loc de muncă impus, subordonare, instrumente furnizate de client etc. Cu cât bifezi mai multe, cu atât riscul crește.
Reîncadrarea înseamnă taxe retroactive (impozit pe venit + CAS + CASS recalculate ca pentru salariat) + dobânzi și penalități.
Facturezi în EUR/USD, dar declari veniturile în RON la cursul BNR din ziua facturii.
Serviciile B2B către clienți din UE: aplici taxare inversă (reverse charge), dar trebuie să fii înregistrat pentru operațiuni intra-comunitare și să depui D390 trimestrial.
Documentează-ți independența. Serios. E cea mai bună asigurare pe care o poți avea.

Ce înseamnă „reîncadrare" și de ce ar trebui să-ți pese

Reîncadrarea (sau reclasificarea) e mecanismul prin care ANAF poate spune: „Tu zici că ești PFA, dar în realitate ești angajat. Deci datorezi taxele unui angajat."

Baza legală e în art. 7 pct. 2-3 din Codul Fiscal — acolo se definesc criteriile pentru „activitatea dependentă". Dacă activitatea ta independentă îndeplinește majoritatea criteriilor unei activități dependente, ANAF poate reclasifica retroactiv toată relația.

Cele 7 criterii pe care le verifică ANAF

Nu există un scor oficial de tip „3 din 7 și ești safe". E o evaluare de ansamblu. Dar practic, inspectorii se uită la:

Clientul îți stabilește programul de lucru. Dacă trebuie să fii online luni-vineri, 9-18, asta sună a angajare. Dacă tu decizi când lucrezi și livrezi rezultate — e diferit.
Lucrezi de la sediul clientului (sau pe infrastructura lui, cu access card etc.). La remote work cu un client din Berlin, asta se aplică mai rar, dar dacă lucrezi exclusiv pe serverele lui, cu VPN obligatoriu, pe laptop-ul lor — e un indicator.
Instrumentele de lucru sunt ale clientului. Laptop, licențe software, conturi corporate. Dacă lucrezi pe echipamentul tău, e un punct în favoarea ta.
Există subordonare ierarhică. Ai un manager care îți aprobă concediul? Participi la evaluări de performanță? Primești instrucțiuni detaliate despre cum să faci treaba, nu doar ce să livrezi?
Nu suporți risc comercial. Un PFA real își asumă riscuri — poate fi plătit pe proiect, poate pierde bani dacă lucrează mai mult decât a estimat. Dacă tu primești aceeași sumă fixă lunar indiferent de rezultat, seamănă cu un salariu.
Lucrezi exclusiv pentru acel client. Criteriul care ne interesează cel mai mult aici. Un singur client, ani la rând, fără altă sursă de venit.
Ești integrat în structura organizatorică. Apari pe organigramă? Ai adresă de email @client.com? Ești pe Slack-ul lor ca orice angajat?

Din experiența mea cu situații de genul ăsta: nu trebuie să bifezi toate cele 7 ca să ai o problemă. Trei-patru sunt suficiente, mai ales dacă printre ele e clientul unic + programul fix + subordonarea.

Ce se întâmplă concret dacă ești reîncadrat

ANAF recalculează retroactiv taxele pe toată perioada — ca și cum ai fi fost angajat. Asta înseamnă:

Impozit pe venit 10% recalculat pe baza brută (nu pe venitul net cu cheltuieli deductibile)
CAS 25% pe întregul venit
CASS 10% pe întregul venit
Plus dobânzi de întârziere (0,02%/zi) și penalități (variabile)

La un venit de 8.000 EUR/lună pe 3 ani, diferența poate fi de zeci de mii de euro. Nu e o problemă teoretică — am văzut cazuri.

Și da, clientul din afară nu e afectat direct. Tu ești cel care datorează.

Cum reduci riscul practic

Nu poți elimina complet riscul dacă ai un singur client. Dar poți face diferența între „clar angajat deghizat" și „freelancer care are un client principal":

La nivel de contract:

Contractul trebuie să fie de prestări servicii, nu de muncă. Sună evident, dar formulările contează. Evită termeni ca „program de lucru", „concediu", „subordonare".
Include clauze clare: tu decizi cum prestezi serviciile, tu stabilești programul, tu poți subcontracta.
Contractul trebuie să prevadă livrabile sau obiective, nu ore lucrate fix.

La nivel de practică reală:

Lucrează pe echipamentul tău. Laptopul tău, licențele tale.
Nu participa la evaluările de performanță ale clientului ca și cum ai fi angajat.
Documentează faptul că ai libertatea de program — chiar dacă în practică lucrezi luni-vineri, contractul nu trebuie să impună asta.
Dacă poți, ia măcar un proiect mic pe an de la alt client. Chiar și un proiect de 500 EUR sparge argumentul „client unic exclusiv".

Sfatul meu real: dacă ai un singur client de peste 2 ani și toate celelalte criterii bat spre angajare, merită serios să te gândești fie la diversificare, fie la trecerea pe SRL. Dar despre asta mai jos.

Facturare în valută: cum funcționează practic

Facturezi în EUR, USD, GBP — orice monedă agrezi cu clientul. Asta nu e o problemă în sine. Problema apare la declararea fiscală, pentru că ANAF vrea totul în RON.

Ce curs BNR folosești

Regula din Codul Fiscal (art. 290 alin. 2): se aplică cursul BNR din ziua anterioară emiterii facturii. Nu cursul din ziua încasării. Nu cursul mediu al lunii.

Exemplu: emiți factură pe 15 martie 2026 pentru 5.000 EUR. Cursul BNR din 14 martie e 4,9780. Venitul tău în RON pentru acea factură: 24.890 lei.

Păstrezi evidența asta factură cu factură. Contabilul tău va avea nevoie de fiecare curs folosit. E un pic de birocrație în plus, dar nu e complicat — doar consistent.

Declarația Unică — cum declari venitul din străinătate

În Declarația Unică, completezi venitul total în RON, calculat cu cursurile BNR de la fiecare factură. Nu există o secțiune specială pentru „venituri din străinătate" la PFA — totul intră la venituri din activități independente, secțiunea I.

Un lucru pe care mulți îl ratează: dacă ai încasat banii într-un cont în EUR și îi schimbi în lei la un curs diferit (bancă comercială, Revolut etc.), diferența de curs nu contează fiscal. ANAF se uită la cursul BNR de la factură, nu la ce curs ai obținut tu la schimb.

TVA și servicii intra-comunitare — partea pe care mulți o ignoră

Aici se complică puțin lucrurile. Dacă prestezi servicii pentru o firmă din UE (Germania, Olanda, Irlanda — clasicele destinații pentru freelancerii IT), ai obligații de TVA chiar dacă nu ești plătitor de TVA în sensul clasic.

Înregistrarea pentru operațiuni intra-comunitare

Conform art. 278 alin. (2) din Codul Fiscal, serviciile prestate de un PFA din România către o firmă din alt stat UE au locul prestării în țara clientului. Adică nu colectezi TVA pe factură — se aplică mecanismul de taxare inversă (reverse charge).

Dar ca să poți factura corect cu reverse charge, trebuie să fii înregistrat în scopuri de TVA pentru operațiuni intra-comunitare la ANAF. Asta se face prin formularul 091 — nu te face plătitor de TVA „normal", ci doar îți dă un cod de TVA valid pentru tranzacții B2B în UE.

Facturile tale vor avea mențiunea: „Taxare inversă conform art. 278 alin. (2) Cod Fiscal / Reverse charge — art. 196 Directiva 2006/112/CE". Fără TVA colectat.

Declarația recapitulativă D390

Odată înregistrat, trebuie să depui D390 (Declarația recapitulativă) trimestrial la ANAF. E un formular simplu — declari totalul serviciilor prestate către fiecare client din UE, cu codul lui de TVA.

Nu e complicat, dar dacă uiți — vin amenzi. Între 1.000 și 5.000 lei per declarație nedepusă. Contabilul tău ar trebui să se ocupe de asta, dar asigură-te că știe că facturezi intra-comunitar.

Dacă clientul e din afara UE (SUA, UK post-Brexit)

Situația e chiar mai simplă. Serviciile prestate către clienți din afara UE nu intră în sfera TVA românesc. Nu ai nevoie de înregistrare prin 091, nu depui D390. Facturezi fără TVA, menționezi „servicii prestate în afara UE — nu se datorează TVA" și gata.

UK-ul post-Brexit intră în această categorie. Dacă clientul tău e o firmă britanică, nu mai e operațiune intra-comunitară.

Obligații fiscale complete: checklistul anual

Ca PFA cu client din afară, ai de făcut cam aceleași lucruri ca orice PFA, plus câteva specifice. Pe scurt:

Luna de lună:

Emiți facturi în valută cu curs BNR corect
Ții evidența veniturilor și cheltuielilor (registru jurnal de încasări și plăți)
Înregistrezi pontajul orelor lucrate — util și ca dovadă de independență în caz de control. O aplicație de time tracking ca SoloPontaj te ajută să ai evidența clară, generată automat, fără să depinzi de un Excel pe care uiți să-l completezi vineri seara.

Trimestrial (dacă ai cod de TVA intra-comunitar):

Depui D390 la ANAF

Anual:

Declarația Unică (formularul 212) — termen 25 mai 2026 sau 15 aprilie dacă vrei bonificația de 3%
Plata impozitului pe venit (10%), CAS (25%) și CASS (10%)
Pragurile din 2026: CAS obligatoriu peste 48.600 lei venit net, CASS peste 24.300 lei

Un exemplu cu cifre

PFA, developer, client unic din Germania. Facturează 6.000 EUR/lună (să zicem curs mediu 4,97 = ~29.820 lei/lună). Venit brut anual: ~357.840 lei. Cheltuieli deductibile: 15.000 lei (abonamente, echipamente, contabil). Venit net: 342.840 lei.

CAS (25% pe baza de 24 salarii minime): 24.300 lei
CASS (10% pe baza plafonată): ~29.160 lei (plafonul de 72 salarii)
Impozit pe venit (10% pe venit net - CAS - CASS): (342.840 - 24.300 - 29.160) × 10% = 28.938 lei
Total taxe: ~82.398 lei
Rămâi cu: ~260.442 lei (~21.700 lei/lună)

Rata efectivă de impozitare: ~24%. Comparativ, un angajat cu cost total echivalent ar rămâne cu mult mai puțin net.

Alternativa: SRL micro în loc de PFA

Dacă riscul de reîncadrare te îngrijorează serios și nu poți diversifica clienții, trecerea pe SRL poate fi o soluție. De ce?

Un SRL are personalitate juridică separată. Relația client-furnizor e mai clară — nu mai e „tu, persoana fizică" prestând servicii, ci o firmă românească facturând altă firmă. Riscul de reîncadrare ca angajat e semnificativ mai mic (deși nu zero — există și cazuri cu SRL-uri unipersonale reclasificate, dar sunt rare).

Dar vine cu costuri: contabilitate obligatorie (400-700 lei/lună), cel puțin un angajat la micro (cost fix ~50.000 lei/an), dividende impozitate cu 16% în 2026. La venituri sub 200.000 lei/an, PFA rămâne aproape sigur mai eficient. Peste 300.000 lei, merită calculat.

Am scris o comparație detaliată PFA vs SRL în 2026 — dacă ești în dubiu, aruncă un ochi acolo.

Situația PFA cu client unic din afară nu e dramatică, dar nici nu e de ignorat. Documentează-ți independența, facturează corect, depune D390-ul la timp și păstrează evidențe clare. Și dacă simți că relația cu clientul seamănă tot mai mult cu o angajare deghizată — ia-o ca un semnal să schimbi ceva, nu să speri că nu te verifică nimeni.

Lorand Sandor